Măi Moarteo, ce te ții de mine scai
De mi te urci prin vise și în pat
Mormântul încă nu mi l-am săpat
Căci dor de neființă nu iscai.

Chiar dacă duc prin basm la adăpat
În Iad, flămânzi de flăcări, albii cai
Apoi la Dumnezeu mă ridicai
Căci Binele cu Răul l-am scăpat.

Mai domolește setea ta de vid
Nu chiar detot, da'n preajma mea măcar
Nu mai trimite șarpele perfid

Și singur Mărul pot ca să mi-l car
De pleci, în urmă aeru-i acid
De vii, se varsă lipsa din pahar.