Părinți ostateci

Timpuri grele, văduvite
Ne luptăm parcă cu zbirii...
Iar cocorii noștri-n stoluri
Se-nfrățeasc doar cu străinii.

Au plecat, ajunși acolo
Ei ne uită. Cronologici –
Și-aminteasc doar cu ocazii
De noi, primii, biologici...

Noi, părinții lor, ostateci
Am rămas trăind durerea...
Căci, ne năvălesc străinii,
Furând Doina și averea...

La străini le placea.aiciea,
Construiesc deja castele
Și cu banul lor habotnic
Înmulțesc mereu lichele.

Vom pleca în stoluri triste
Lăcrimând , spre cimitire,
Din morminte optimiste
Vom tot plânge-o amintire.

Nu-ntrebați de-a noastră soartă
Tot mahmuri și singuratici –
La averi vă este gândul
Și uitați de noi, ostateci!