colegii mei erau toti indragostiti de matematica.
o dragoste pura si atat de devotata-
nu-si purtau unul altuia pica,
ci imparteau resemnati acelasi obiect al erosului.
eu eram indragostita de tine.
colegii mei imbratisau zilnic
numere incarligate, unghiuri obtuze,
mangaiau la infinit limite si sorbeau
din dulcea cupa cu functii si cu e-uri
(caci, in gastronomia matematica, e-urile sunt inofensive,
ba inca te si ajuta cand nu dai de capat factorialelor).
eu te cautam pe tine,
si-mi placea sa te rasfoiesc,
uneori inversunata, alteori blanda,
descoperind felurite formule,
pe care ori le intelegeam,
dar nu stiam sa le aplic,
ori imi erau total straine
si parca rupte dintr-o lume
ce nu voia sa se descopere simturilor mele.
colegii mei si-au turnat toata dragostea
in forma unei integrale ca o clavicula
si acum pot sa ii inverseze capetele de cate ori vor-
dragostea lor nu da niciodata cu minus.
dragostea mea eu am turnat-o in nori,
asa ca s-a plans peste tot pamantul
si acum zace ori intr-o floare,
ori in stomacul unui fluture.
colegii mei, inca prinsi in iubirea lor unilaterala,
continua sa investeasca cu multa forta
o multitudine de sentimente in munca lor,
ba chiar
au simplificat pe unde se putea
si au gasit forma ecuationala perfecta
in care sa inchida o spirala cristalina de teoreme.
colegii mei au ales mai bine,
raportandu-se la ceva infinit si durabil,
caci
numerele raman mereu acolo, dar tu ai plecat.