Îmi pare cerul mult prea plin de vise
și stelele se alinieaza ca la dans
fiindcă nu mai sunt copil și de copilărie
orfan am rămas.

Te rog,hai să ne strângem împreună
în jurul neputinciosului foc
să-mpreunăm mâinile aidoma culorilor tempera
și să ne rugăm să nu mai bată vântul,
fiindcă ce se va alege cu aceste litere palide?
neasigurate de nimic și șubrede din naștere...

ce tristețe mai mare decât să stai de vorbă cu versurile tale
și să le vezi cât sunt de strâmbe și fără sens...
și ce oboseală de viață să vezi în oglindă
idealuri de poet
vise de poet
moarte de poet.
datoria la fericire și poate într-o sâmbăta,depinde de vreme
vom avea puțin exces de sinceritate
și vom admite
mă lepăd.