In centrul Giulestiului, sub Podul Grant,
Arde galeria noastra ca un iad.
In departare se aud glasul rotilor de tren,
Ce alterneaza starea noastra in infern.

El e Rapidul nostru, el ne da mereu bucurii,
Pentru el ridicam steagurile alb-visinii.
Pentru el venim la stadion cu zambetul pe buze,
Nerabdatori sa facem parte la spectacolul din peluze.

Tramvaiul 41, e plin in fiecare seara,
Din el se aud, scandari pentru rivala.
Gardurile de protectie, sunt puse pentru decor,
Nu le mai pasa de garda, cand joaca Rapidul lor.

Pe drum cantam, fara sa ne oprim,
Rapid, e unica echipa pe care o iubim.
Degeaba suntem controlati de monezi si brichete,
Credeti ca noua ne mai arde de atatea incidente?