nu-mi fac chip cioplit din secunde
tristețea chipul meu îl ascunde
acela adevăratul
nemilos ascunzându-se după altul
buzele de la o vreme îmi sunt lipite
de evul mediu
de cavaleri, scutieri și copite
e singurul remediu
pentru acăpa de ceasul
în care ți-am auzit ca un fâlfâit de aripi pasul
de nevastă spre a nu te cere
mi-am făcut rost de tăcere
erai așa frumoasă
că toți îngerii s-au ridicat de la masă
purtai o elegantă haină
ei luau pentru a câta oară cina cea de taină
făceam pe neprihănitul
dar de la secundă îmi sărise nitul

mi-am văzut de treabă

să mă lăsați să dorm un ceas, o lună, un veac
până Moartea de mine întreabă