Cântă poienile-n priviri în astă seară
Și fluturii dansează printre flori,
Am așteptat mai mult de-o primăvară
Ca mugurii tărzii să iasă din ninsori.

Mi-e sufletul o rază albastră
Care transcede-n depărtări,
Mi-e gândul pasăre măiastră
Cu aripile grațioase către zări.

Se-ntrezăresc sclipiri de stele afară,
Luceafărul, pe bolta fără de sfârșit,
Nu îmi doresc ca vraja colorată să dispară
Nici greierii să-ntindă mâna la cerșit.

Am sa aștern povestea în condei,
Fie de vrei s-o recunoști măreață,
Ai timp sa o revezi în alte vieți de vrei,
Și critici gandu-mi într-o altă dimineață.

Acum, nu îi fura speranței șansa,
Un drept ce-l cere de ani buni,
Chiar de va fi să-si ia târziu revanșa
Precum facură mulți străbuni!