poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-09 | |
Nu sunt mulți nu,nu.
I-am întâlnit la o margine de piață Se loveau unul de altul pentru a se încălzi de viață. Aveau mâinile ciungite de-atâta iubire Și fețele pline de gropi precum drumul etern aflat În reparații din Piața Matache. Hainele lor erau incolore și inodore însă, Pe goliciunea ce le îmbrăca materia purtau O centură neagră făcută din flori de noapte. Să stăm bine,să stăm..să ne rugăm..să strigăm... Aveau în centrul lor,în miezul lor Un tablou de Edvard Munch. Și arătau bezmetici un nu știu ce înspre culorile Ce strigau. Era și strigătul lor. Celor uitați de mamă și de pământ Voi construi refugii,dar doar pe timp de noapte Eu,un simplu zidar de vise, Într-o lume care se respectă și se iubește atât de mult Și în care sufletul e liber să zboare cu atâtea gadgeturi Plin de mândrie. Celor uitați de lume ,vetust cântec voi cânta în șoaptă... Te iubesc,dulce poezie și ucigător amor. Te iubesc cuvânt plin de cenușă și atât de fragil Te iubesc până la moarte. Fiindcă după ea. Voi deveni și eu și cei uitați. Una cu tine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate