Timpul scurs se duce alene,
L-am închis într-o clepsidră,
Iar nisipul în troiene,
Se transformă-n piramida,

Si se scurge,si se scurge, se transformă-n porumbel,
Albul penei cea duioase, ce dispare sus în cer,
Și zburând încet spre soare, lunecând cu al său zbor,
Pe nisipul piramidă îl preface într-un nor,

și-apoi norul te apasă și devine muritor,
De speranțe, raze sparte, se-ntrevede un viitor,
Viitorul clar se vede, prin clepsidra de cristal,
Cât dureaza? Nu se știe, tre’ să-ntorc clepsidra iar.

Made by CVC( 06.06.2011,h:11.25)