Se târăște in urma mea,imi calcă pe urmele lasate pe o plajă uitată în nisipul la fel de rece ca și cuvintele care nu mai dor
dar continuă să mă lovească mereu,
Aspirate,nevinovate,micile minciuni s-au adunat într-un ecou ca un refugiu pentru sinceritatea păstrată doar pentru mine,
piese ironice ce construiesc un sarcastic trofeu...

Ea se uită în oglinda plină de praf,același praf care i-a orbit și sufletul
Criminală în esența pură a iluziilor îți face așa ușor să dispară tot zâmbetul
Îți ucide toată copilăria,îti smulge inocența lasându-te invizibil precum vântul.
Ea strânge noaptea in brațe un ursuleț în care-și strecoară propriul venin
Și din ochii ei dulci curge acum o substanța toxică căci și-a ucis îngerul divin.

El totuși continuă să-i admire frumusețea malefică,și îi șoptește că nu e singură dar e singura care
Își trădează aripile pentru a distruge pe rând fiecare cărămidă,în timp ce alții aleg să zboare
El o vede dincolo de acțiunile dezvoltate în infracțiuni,
Și totuși hoața i-a furat inima folosind doar câteva promisiuni.

Se uită la el și îl aruncă într-o plasă de minciuni,sărutul ei este precum mușcătura de șarpe
Lovit de o moarte lentă se sufocă în propriile slăbiciuni dar nu-i pasă atâta timp cât o are aproape.
Aceasta nu e iubire,poate doar un strop de obsesie pentru indiferență
Căci până la urmă pentru cunoaștere ne înecăm în existență.