poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-30 | |
1.Sunt trenuri care se duc spre niciunde
Trenuri care zboară spre ziua de ieri Și spre cea de mâine Și Doamne..de-atâta dor parcă șinele se DEZMEMBREAZÃ și se rup și plâng sub bătaia roților de fier 2.Sunt trenuri cu restricții și limitări de viteză Trenuri albastre,roșii,verzi sau negre - Trenuri personale,accelerate,rapide sau intercity. Mai sunt și mocănițe cu fundiță și cravată Și marfare ce fumegă aprins și fumează numai Carpați. 3.Sunt trenuri nărăvașe care deraiază Ori care se răzvrătesc împotriva condiției metalice și se luptă cu rugina și nu se mai întorc înapoi Altele,mai timide se duc la casat oftând. Iar cele mai de pe urmă protestează față de călătorii fără bilet 4.Ele toate însă,tot merg înainte unde le duce drumul... Alergând pe șina ofilită de zâmbetul celor de sus Ar merge săracele și per pedes,dacă ar avea voință Și Doamne ! Ce dor adânc se naște când pe hornurile obosite răsună precum atunci când dintr-un mărăcine prematur răsar petale roșii sângerii de mac,la naștere mort, Strigătul de durere al trenurilor care vin și care se duc Spre niciunde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate