poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-17 | |
Umbra lumînării
se desface în milioane de omuleți. Uneori scriu poeme proaste. Poate chiar bune. Aprind un chibrit din buzunarul în care odată mi-a încăput cerul, ridic foile ca pe-un prunc la botez și le dau foc. Cîndva, oamenii n-au știut să moară, oamenii nu erau răi, oamenii c h i a r erau Frumoși. Ploaia cădea atunci să ude pămîntul și nu intra niciodată în mine. Demult, cerul mi-a crăpat în sînge. Cînd aprind lumina, numele meu e un criminal. Oamenii nu mai sunt buni și nici măcar frumoși. Oamenii mor și c h i a r le place s-o facă ca și cum asta ar însemna viață. Nimeni nu se mai rușinează să moară. Azi scriu mai bine, dar eu n-am scris niciodată oameni. Mi-ar plăcea să-i inventez altfel decît sunt, s-aprind un chibrit și să-i înfieze lumina, dar nu e așa. Hîrtia pe care scriu e o plantă carnivoră - de fiecare dată își cască gura să îi înghită.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate