Stăteam cu jumătate din spate spre tine,
Cealaltă jumătate către nadir atârna
Carne desprinsă dureros fără plânset...
Þintuită, zarea deasupra și peste tot
Rece și dreaptă – tablă de șah
Pe care piesele jucau singure
Sub apăsarea gândurilor
Coreea muților.

Coarda ta viscerală se întinse, impersonală
Până la mine, nici nu mă atinse,
Eu i-am dat să mănânce
Din palmă, de dulce în post
Iar tu ai făcut pantonimă o zi și jumătate
În speranța că din gura ta
Va putea ieși un cuvânt, un icnet cu zgomot
Adevărat, nu ca cel de fond de până
Acum.


14 mai 2011