Lasă-mă să te topesc în focul lăuntrului meu
vreau să-ți văd lacrima, gura s-o soarbă
s-o las să curgă în mine mereu...
Cu tine simt și nu mai sunt oarbă.

Și-apoi vreau să zbor... mai sus, tot mai sus.
Tu picătură de viață să-mi stai pe buze
până când soarele îndreptat spre apus
ne va trimite în raze obuze...

Amândoi fericiți... împliniți,
ne vom stinge-n lumină.
Eu condei pentru versuri cuminți
tu, iubita mea foaie albă, velină.