mă întreb de ce în fiecare primăvară
trebuie să schimbăm felul de a respira
cu unul subacvatic
nu mai există străzi câmpii
iar soarele plutește ca o meduză
aproape de țărmul oamenilor
putându-se opri
într-un cer limpede
abia după un nou răsărit

cineva bine instruit și cu forță actoricească
mimează
oamenii
sunt orice altceva decât ceea ce pretind
copacii devin simple alge
închipuindu-le altare
ne rugăm iubirile pe care încă
nu am apucat să le trăim

dacă am bănui că sticla este o simplă iluzie
dispărând la primul semnal de femeie sirenă
am decide dacă să ne întindem în pământ
lăsând bancurile să treacă peste noi
așa cum timpul o face
fără nicio mustrare
de conștiință

(25 aprilie 2011)