Nu ma intreba de ce iubesc Rapidul, ca sincer nu am cum nu stiu,
Dar sunt mandru ca fac parte printre cei cu-n suflet alb-visiniu.
Si atunci cand am sa mor, voi fi prezent in galerie,
Voi canta intodeauna pentru culoarea alb-visinie.

Nu voi uita niciodata clipele de glorie de pe Giulesti,
Si voi purta fularul la bine si la rau cu Rapid Bucuresti.
Am sa cant toate versurile, pe care le-am invatat de mic,
Si am sa flutur steagul visiniu, pentru echipa mea, Rapid.

Astept din nou clipele frumoase, cand am sa plang de bucurie,
Ca Rapidul stie sa ne duca pe culmi, si de la extaz la agonie.
Pur si simplu, de aceea iubim Rapidul, ca atunci cand nu ne asteptam,
Facem meciuri bune si reusim pana la urma, ca sa castigam.

Avem cel mai frumos imn din tara, compus de Adrian Paunescu,
Si cea mai frumoasa galerie ce canta pe Valentin Stanescu.
Avem un sange visiniu, un suflet si o inima alb-visinie,
Si o echipa ce joaca pentru frumoasa noastra galerie.

La sfarsit de meci, plecam ingandurati si suparati ca am pierdut,
Stiind in sinea noastra ca Rapidul ar putea si mai mult.
Insa ghinionul stim ca nu ne paraseste si nu ne lasa-n veci,
Pentru ca norocul ni-l facem cu mana noastra, la fiecare meci.

Asta pentru ca noi luptam mereu pe buna dreptate,
Fara valize, penalty-uri suspecte, sau meciuri trucate.
Noi nu facem aranjamente, luptam pentru fiecare minge,
Pentru ca religia noastra, acest lucru ne interzice.