adesea
o muscă se lua la trântă cu aerul cu perdeaua
ca un preambul
colegul meu de bancă omora aceste bestii
le strângea într-o cutie de chibrituri luată din coșul de gunoi

eu nu puteam să fac asta
musca era prea puternică pentru mine
pe atunci credeam că are dinți

sunetul șerpuia prin cameră
încet
îmi atingea timpanul cu limba rece și umedă
de mă făcea să flutur mâna pe lângă ureche
să am grimasa pe față de parcă aș fi mâncat ceva acru
să strâng puternic ochii ca și când aș fi dorit
să sparg între pleoape un purice

nimic nu mi se părea real
nici soarele care împingea în geamuri
pentru că ieșind în parc nu l-am întâlnit niciodată
față în față
nici poveștile pentru mi-am dat seama că nu se întâmplau
ele erau mereu spuse din aceleași cărți
sau lăsate să se audă din același pickup maro

părinții și toate lucrurile se mișcau
de parcă toată camera
era plină cu apă
odată toate jucăriile au plutit pe deasupra mea
dar nu m-am putut bucura prea mult de feerie
că eu spărgeam purici
și când mi-am dat seama că șarpele
mi-a umplut urechile
mi-am lovit pumnii tare
sperând să iasă scântei
să mă vadă cineva ghemuit
cu viața care începea să crească din mine
ca o plantă parazitară

când mi se punea palma pe frunte
era prea târziu