Peste morminte sumbre o voce se ridica
Si-si canta-n departare poemul solitar.
Cuvintele de sticla se sparg de crucea mica
Iar lacrimi de copile se scurg pe-al sau altar.

-Traiesti! in mine si in mii de suflete boeme
Ce poate-n ceasul serii poemele-ti citesc..
Vorbesti! cu-o lume-ntreaga ce stie sa te-asculte
Pe tine..pe Baudelaire terestru si ceresc.