„Când voi muri, voi fi mort demult” ( Ioan Alexandru ),
mi-a mai rămas doar să trec în neființă,
să-mi pot îndeplini ultima dorință
la care-am adăstat mai de demult.

Nu-mi voi pansa rana inimii,
din turnul din Pisa mă voi arunca,
îndeplinindu-se astfel porunca
ce-a ruginit datorită vechimii.

Voi fi mort de goliciune sufletească
în zilele ce încă le trăiesc,
căci mă blamez, ca să mă chinuiesc,
cât voi mai fi ca ființă pământească.