Dumnezeule, care nu exiști,
Sunt pierdut în orașele lumii, departe de natură, de pajiști, de miriști
Neființa ta-mi determină ființa într-o disperare infinită
Zilnica durere nepieritoare, exploatatoare, înșelatoare
Îmi trebuie SOARE!
Rimele functionează, dar făptura e însetată de inspirație,
Continuitatea de găndire e întreruptă, incoerentă
Îmi creez o literară - gandită, imaginară - placentă
Sufletu-mi osmozeaza în creație
Într-o existență, pură, eremită.

Porțile sunt deschise, se poate intra
Se poate intra, se poate intra
Dar cine intră? Doar regii. Oratorii,
Doar eroii, doar măștile, doar curiozitățile,
Doar gladiatorii,
Supraviețuitori din bălțile
De sânge ale arenelor transcendente
Gânduri intercalate - ghilimele, paranteze - incandescente,

Dormitorul gol, sterilizat, steril al amanților
Devenit-a azil broaștelor alungate din bălțile părăsite de cadavrele înfrânților.

Asupra maselor, soborul și-a pierdut din autoritate
Din neglijență, superficialitate, din orgoliu, de fapt din obrăznicie,
Corupție și vanitate.

Albul halatelor e pătat,
Gulerele cămășilor - rujat,
Nu ne mai înnecăm în silnicie,
Ci în petrol amstecat cu sânge,
Lybia plânge!
Geme Japonia împotmolită și pedepsită, de zei și de economie
A suspinat Islanda în pâcla cenușie.
Cuvânt etern, cuvânt peren, gambit canibal al vieții -
Trăiești sub continua amenințare:
Viața se hrănește cu viață!
Supraviețuiește, paiață! -
Mucegaiul se înmulțește în miezul pâinii tale,
Munca ta-n sudoare se pierde în uitare,
Sub doza radiației letale,
Spre soare s-au încumetat numai sticleții!