se golește zborul în umbra de melc

uite
s-a aplecat seara peste limba de nor
aplecate rămân și frunzele tufelor din jurul
acestei seri

ne uitam împreună
țipau pescărușii treceau vapoarele

iarba a crescut
de când n-am trecut prin văile noastre

se aud povești în limbile crescute și ele
vioara rămâne vioară
în câmpul așezat larg fără țărm

îmi spui să nu îmi pun casa în drumul
unde cântă arcușul de melc

nu-ți fie teamă

zborul golit se așează pe stratul de vis
când nu-l trece valul de stânci
de ierburi
face un pas

uite
ascultă cu ochiul întreg printre iederi

în casa fără ferestre