poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-02 | |
într-o barcă lipsită de vâsle, într-un râu care nu se mai termină,
sub un cer tulburat, o apă limpede ca ochii unui copil iubitor, mimând cu certitudine direcția căii, ghemuiți în aceeași barcă, ochii mei, ochii lui iubitori. ghemuit pe o piatră când vulturele bate din aripi, așa, rectiliniu, paralel cu drumul, cu apa, cu cerul, cu orizontul, unduiri ale corpului, rotirile din coborâșul scărilor împrejmuite de ziduri, firele de nisip îi mângâie bătrânețea setoasă - cămilă în inima unui deșert. țin minte bine momentele pe care le regretam trăindu-le, fiindcă știam că o să dispară și o să treacă în rândul acelor gânduri care sunt ușor de închipuit. îmi amintesc mult prea bine visele pe care le-am avut ieri, visele pe care le-am avut azi și cele pe care le voi avea mâine, fiindcă le am în fiecare zi. sunt tot ceea ce vreau să devin. nu-mi amintesc doar când ultima dată m-am tuns, când mi-am cumpărat haine sau încălțăminte și din ce motive am plâns. cineva mi-ar șopti simplu, da, pe alocuri, viața e crudă îmbrățișați în nemișcarea aceea pe care nu o deosebești prea mult de o moarte blândă și tandră, să nu pleci de lângă mine, să nu mă lași animal suferind în umbra din cealaltă parte a dunii, când lighioane flămânde vor alerga-nspre sângele proaspăt scurs, amestecat cu țărână.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate