pasul tău e ca respirația unui bolnav
îmi apasă pieptul greu/ sunt întins pe tot pământul
tu cauți să îmi măsori tălpile și rostul/ cu brațul
lung până la porțile raiului strecor ziua
printre degete

azi mă umplu iar cu îngeri
mi-au crescut muguri din piele și coastele
atârnă grele de fructe legale/ilegale
te aștept
în cafeneaua aceea umbrită de lucifer
să gustăm din păcat
mi-e dor să mai fim oameni S. ...

primăvara asta ești cam târzie în gesturi
pare că ți s-a urât cu mersul/ am înfrunzit
pe jumătate și ispitele ard nerăbdătoare
poate e doar astenia

poate mirosul ăsta de nou-născut nu îmi mai priește