În luna în care cerul e pus în strung și potrivit cu anumite chei nu cumva spânul să se arăte în stele

În luna aceasta în care cocorii sunt numărați duși la târg așezați câte doi pentru tăierea-mprejur
tocmai acum când ceasurile îndoliate bat jumătăți
tocmai acum vii?

Se întoarce acasă pământul
apa se întoarce acasă peștii cei mari cu burțile în sus răsturnând în oglinzi neputința
oameni cu solzi și timp roadele câmpului
miriștea încinsă de arșița umbrei se întoarce acasă
în rest mai nimic uși încuiate bocetul surd din icoane
- Doamne tu ești?

Ierburi puse la fiert în oala celuilalt
lumina aspră și ascuțită petrecând pânza unei cămăși
frigul de mâine pântecul plin și focul
toate acestea înghesuind rugăciuni totul un singur răspuns-

lacrima:

urma care se șterge