A început într-o noapte de iarnă,
nu foarte demult,
când piciorul mi-a alunecat pe gheața subțire din fața patului,
dintr-un labirint în alt labirint
și apoi în altul, din nou și din nou
până în lumile celor două răsărituri ale sorilor verzi - fiecare pentru un ochi,
în care întunericul nu e altceva decât laba unui motan tărcat
care își așterne pernuța pe pleoapa ta
ca să nu vezi cum trupul ți se prelinge prin podele
și se transformă în aurore și ploi de curcubee
pentru cine e bucuros cu un acoperiș lipsă deasupra capului

Din căutarea unei mame
am ajuns sub așternituri cu valuri de ceață și mătase în văi de cenușă
în care mă ascund în pielea iubitului meu
să te privesc față în față
- o panteră albă -
pe care încalec să fugărim lunile și sorii
până când mama cea neagră,
din pumnii pe care îi ține încrucișați la spate
va hotărî să nască pe una din noi
- o muritoare care dansează cuvintele pe o inimă de hârtie
ori o zeiță mută proorocind în desenele porilor ei