poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-27 | | și râdea rupând ca din trup și chiar își spunea sieși fără să-l audă alții mănâncă acesta este al meu azima lui purtată pe brațe ca o lăuză gata să nască striga către dinții celor ce așteptau fătul să iasă la lumină iar pe aceasta n-o știa nimeni și nu era cineva prin apropierea văii de lângă care se despărțea urcușul și nimeni nu auzea doar vorba aceea ca un psalm prefirat pe buze ca un șirag de bobițe uscate dar vii el trecea cu pâinile prinse de pieptul său ca un înger dublu zburând cu ușurință prin trupuri prin suflete și spunea ceea ce spunea și vedea ceea ce vedea pe acela prins ca un spic într-un lemn galben lemn copt așteptând rodul cerului să se înalțe nu să cadă (pleava era în răstimp bătută de vânt și tălăzuia cu chipuri uscate ca neghina amestecată - prea multă într-un bob de grâu) râsul nu se întorcea niciodată la fel de inocent se agăța se lipea ca de scaieții aruncați de colo-colo de un vânt nefiresc firele de iarbă uscată frunzele fără adăpost îndepărtează de la mine aceasta spunea el începând un nou cântec îndepărtează-mă chiar pe mine de mine și fă-mă trup nou în trupul tău aromind a vatră și a îndestulat toată acea mulțime oglindită în ochii celuilalt alt lac în care peștii nu au vrut să se înmulțească fără o clipă roșie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate