din pădurea mea de vise
te ‘nalț iubirii catedrală
fac din pietre… nestemate
și ți le așez cunună
din ferigă-ți torc inel
și-l azuresc cu senin
din speranțe-ți cioplesc sceptru
iar din razele de lună
îți țes rochie de mireasă
mi te-ncoronez regină
nu mă păcăli frumoaso
eu mai cred că ești femeie
mă gândesc să te fac muză
să mi te zidesc în odă
tu să-mi fi Singurătatea
ce pictează al meu templu
să îți înduplec ursita
m-aș lua de piept și cu zeul
vino dar vino… uitare