mergem mână de mână
pe liniile din palmele lui Dumnezeu
cu ochii sorbiți de lumină și ne place să scrijelim
îngeri în diferite modele iar ei ca niște designeri vestiți
ne îmbracă în zbor și lumină

devenim păsări cu aripi de ceară și ne avântăm
până la soare /icar e lângă noi și râde noi nu îl știm
ne gândim că e un banc sec sec sec până în mânia lui helios
care ne vinde pierzaniei cu un pumn de căldură
noi zâmbim și ne așezăm iar în palme de cer
cu palmele după cap ca niște huligani
dintr-un mit postmodernist

cu poezia o mântuire a desfrânării
a dragostei fără război troian
a strângerii în brațe fără drum
răpus de liră până în adânc de zeu


și strada mea se numește femeie
eu călător printre borduri
când pătrat când rotund
te șlefuiesc ca pe o bucată
de înger