(...)

3. CARELE EȘTI...

Odată cu îngânarea copiilor
ta-ta ta-ta
gângăvirea păgânilor romani daci gali
și toți sălbaticii continentului
căzuți din același rai
și care credeau că o vorbă spusă de o mie de ori
se schimbă într-o mie de vorbe
și o mie de vorbe sunt temelia IMPERIULUI
și coloanele și bolta lui
voia să înduplece pe simplificatorul
ordonatorul judecătorul pedepsitorul
neînduratul care spunea că este
fără să mai spună ești sau cine
neînduratul care n-a ajuns îndurătorul
decât atunci când I s-a răspuns EȘTI
EL ÎNSUȘI vorbise odată singur
dar n-a mai fost auzit de copiii păgâni
care se îngânau bucurându-se
că pot să se îngâne
și se minunau văzându-se în apă
și se scăldau în firea lor ca în apă
în vreme ce tații lor le spuneau cu mândrie
civis romanus sum
ceea ce le intra pe-o ureche
și le ieșea pe alta
pentru că firea lor era una
și civis romanus alta
după cum nici firea ordonatoare
reductoare judecătoare pedepsitoare
neîndurătoare atotîndurătoare
nu este clica ordonatorilor
a reductorilor a judecătorilor
a pedepsitorilor a neîndurătorilor
care te iau pe seama lor

care spunând că ești unul și atâta tot
n-au avut inimă să-Þi spună CARE EȘTI
și fără aerul în care suflă Duhul
limba lor era legată
mintea lor era chinuită de socoteală
de socoteala care face
setea ce nu se stinge niciodată
și face foamea și pofta de ce nu se poate
fi nici avea niciodată

dar a venit să-i libereze TATÃL NOSTRU
adus de Fiul Tău care era
de mai înainte de-a fi tată și fiu
înainte de-a fi această lume
care se usucă de dorul
de-a fi ce nu fusese
și nici va putea să fie vreodată

lumea chinuită din tată în fiu
din tați în fii
lumea de copii ce se tot gângăvesc
și cărora Fiul le-a venit
să le vorbească în pilde
în pilde umile pe măsura lor
și a nenumitei veșnicii
și le-a dat curaj să spună după El
TATÃL NOSTRU CARELE EȘTI

(...)