se apropia culesul lămâilor
vocea cavalerului pelasg mușcase din mine
ca dintr-o coajă mirifică a unui itinerariu piramidal
printre avataruri și legi ale idolatriei indescifrabile
singurul meu profit fusese anamneza
și semnele îndeletnicirii magice de pe steagurile pietrificate de victorie și uitare
la chemarea de aur a copilului cu ochii cuminți
cavalerul pelasg își trimisese înainte și înapoi buzduganul
așa cum ne lăsăm tabu-urile umorile și la urmă
într-o cameră mai retrasă
moartea vicleană
pentru cei care intrând să vadă mortul
să se –ntrebe cu voce prefăcută cine este acesta
motiv pentru care sufletele din acea cameră nu mai pot ieși
timpul omului mort întrebat cine a fost ce a făcut
li s-a dat moștenire
abia acum trupul își începe agonia încărcat de-o memorie prea grea
am vrut să-l îmbrățișez pe cavalerul pelasg
dar mi-am dat seama că aspir la o glorie nemeritată
când el avea 6000 de ani eu nu împlinisem șaizeci
când el împlinise 8000 de ani eu aveam șaisprezece
el îndurase tot răul pământului și restriștea nemetafizică
eu doar pe-a mea
în zilele nepământene ale aducerii-aminte
când m-a cuprins teama și remușcările au nins peste mine
mi-a dat să mănânc dulceață de lămâie
pentru că mi-era frig și duhul tatălui se pregătea să plece
din curtoazie și cu eleganță divină mi-a pus pe umeri
toga virilă a imperiului atât de viu și nesfărâmat
de pe tăblițele de lut scrise în cuneiforme
indescifrabile