19 Iulie 1942 s-a nascut un mare jucator,
Avea talent si greu ii luai mingea de la picior.
Un atacant cu multe calitati de fotbalist,
Si cu toatea acestea, era un mare rapidist.

Sandu Neagu, un nume foarte greu de uitat,
Pentru ca acest om, numai la Rapid a jucat.
Chiar si cand giulestenii evoluau in divizia B,
El a continuat la Rapid, nu a plecat mai departe.

1966-1967 are in palmares primul campionat castigat,
Doua Cupe ale Romaniei, o performanta greu de uitat.
El este gloria Rapidului ce-l cunoastea toata tara,
Cu alte cuvinte, eroul de la Guadalajara.

Intre Sandu Neagu si Rapid exista o fratie definitiva,
Ce ne aduce aminte mereu, cand echipa noastra castiga.
Giulestiul a fost casa lui, la propriu, nu la figurat,
Sub una din tribune, statea si privea ingandurat.

Mai tarziu se lupta cu boala ce-l chinuia, dar in zadar,
Iar fotografiile ii, lasa pe fata, doar un zambet amar.
Paharul i-a fost prieten, dar mai tarziu l-a tradat,
"Din cauza cirozei, avea mersul mai leganat".

Fostul jucator isi accepta destinul foarte dureros,
Dar noi rapidistii, stim sa murim frumos.
Sandu venea la stadion zambind, chiar dak stia ca o sa moara,
Privea Giulestiul, de parca ar fi pentru ultima oara.

Cu lacrimi in ochi, pleaca sa-si comande un ceai,
Arunca chistocul tigarii printre sinele de tramvai.
Cu gandul la echipa sa Rapid, asteapta sa moara,
Si mai tarziu se ridica la cer, ca un fum de tigara.

Acum ne priveste de sus impreuna cu a sa galerie,
Nu e o inamplare ca se regasete in aceasta poezie.
Fiecare picatura de ploaie, e o lacrima neuitata,
Am scris aceste versuri purtand tricoul lui...
NU TE VOM UITA NICIODATA!!!