ferice de cel ce la umblet leului seamănă
printre gradini de cuvinte
iar pana e-n aripa de suflet
cerneala în simțire
cum vulturul de sus planând alege ținta
așa își vede rostul și hrana pentru mâine

ori dacă timpul oceanul te-a primit
fertil iubirii să te arăți precum delfinul
jucăuș adânc de tandru povară el nu este
pline de culoare și farmec anemonele
te învață cum e subtilul pânzei
dar care oare ființă vie nu o face
din ceea ce are oferta e mare generoasă

lăsând în mine gânduri punctez o întrebare
de ce măreața venus e albastră și
se învârte invers decât suratele înțelepte astre
ce oare-n plus ea știe despre viață