Dumnezeul meu e un ursuleț umplut cu paie
și pentru că aș putea trece cu el
prin apa aceasta adâncă
am un aer serios pe care adulții
nici nu-l observă, ceea ce e perfect pentru înclinația mea
spre cerul mai puțin îndepărtat, acela cu o cocoașă la care ajung mai ușor

reparatorul și-a dat demisia, păpușile lui sunt acum
așezate ca-n burta unei mame vitrege,
iar asta îl face să râdă. eu încă am cinci ani, încă mă dau peste cap de trei ori
pentru a învia morții mei simpatici

nu e ciudat pentru o fetiță să nu poarte rochițe
și nici să țină pe umeri un pitic cu părul alb și lung.
aici e ca-ntr-o închisoare unde zi și noapte se vede doar luna
și când mi-e rău vomit un întuneric alunecos și dulce
precum lichiorul de cireșe. singurul lucru nepotrivit
e o scrisoare pe care-o primesc și-n care-mi descifrez scrisul de om mare