| = semn | Ioan Barb [19.Mar.11 23:42] |
| "nu e ciudat pentru o fetiță să nu poarte rochițe și nici să țină pe umeri un pitic alb și lung" "reparatorul și-a dat demisia păpușile lui sunt acum ca-n burta unei mame vitrege" Un poem scris cu fața spre copilărie; este o încântare să îl citești. Imagini remarcabile. ioan | |
| = er | Ioan Barb [19.Mar.11 23:43] |
| "pitic cu părul alb și lung" | |
| = lichiorul de cireșe | Alexandru Gheție [20.Mar.11 09:47] |
| "Dumnezeul meu e un ursuleț umplut cu paie și pentru că aș putea trece cu el prin apa aceasta adâncă am un aer serios pe care adulții nici nu-l observă"... dumnezeul copilăriei pare mult mai important decât cel al adulților, pentru că aici se poate imagina altfel, mult mai curat și mai des... imediat după, vine însă vremea demisiilor, iar odată uitate "ca-n burta unei mame vitrege" lucrurile capătă noi și noi sensuri. doar luna mai luminează însă fundul apelor tot mai aânci ale... omului mare. alex | |
| = ... | iarina copuzara [20.Mar.11 16:33] |
Ioan, Alex, vă salut. eu încă mă aflu sub efectul lichiorului, altădată o să vă aștept și pe voi cu câte un pahar:) | |
| = iarina copuzaru- originala | Nache Mamier Angela [21.Mar.11 12:41] |
| un poem eterat,sensibil cu un limbaj care gaseste cuvintelor un loc bine cumpanit,ce tine de talent: "nu e ciudat pentru o fetiță să nu poarte rochițe și nici să țină pe umeri un pitic cu părul alb și lung. aici e ca-ntr-o închisoare unde zi și noapte se vede doar luna și când mi-e rău vomit un întuneric alunecos și dulce precum lichiorul de cireșe. singurul lucru nepotrivit e o scrisoare pe care-o primesc și-n care-mi descifrez scrisul de om mare" fundalul este simfonic,partitura ne scapa uneori si ne recupereaza în forta ceva mai departe nu prea am înteles lichiorul de cirese pentru o fetita de cinci ani...desi imaginea mi s-a parut originala si expresiva | |
| = Doamna Angela | iarina copuzara [21.Mar.11 14:26] |
mulțumesc pentru lectură și cuvinte! (în legătură cu lichiorul, se poate crede că am avut o familie mai neglijentă. glumesc:) | |
| = Miéra | Călin Sămărghițan [29.Mar.11 06:55] |
| Mi-era dor să mai citesc ceva de Iarina. Chiar și numai așa, ca să-mi aduc aminte... Să descifrez păpușile ei de om mare. Să le întreb. Să mai semnez o demisie în fața poetei cu aer de școlăriță și să mă exonerez cu bună știință, comod și contemplativ, de analiza apei aceleia adânci trecută, precum Styxul, cu o colecție în brațe. Căci ce e ursulețul altceva, decât o colecție de paie? He-he, poeto! Nu, nu e ciudat, nici aerul serios, nici măcar chitara. Nici măcar piticul acela. Și dac-ai pune zilele cap la cap, exact, exact ca lichiorul de cireșe, cum zice ea aici, alunecos și dulce, lipicios, al naibii de lipicios aș adăuga, și ce ziceam? A, că atunci e ca o scrisoare; și ui că știe! Ca o scrisoare care se întoarce. În timp. | |
| = mierea:) | iarina copuzara [29.Mar.11 15:52] |
dar ce frumos spuneți despre școlărița c-o-lecție în brațe! omul din pământ și apă a venit la mine, îmi adusese niște știri despre unele întâlniri am deschis o sticlă de lichior din frunze de mălin el mi-a spus atunci despre Călin numaidecât dialogul a părut însorit datorită ceaiului preparat de “Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit” peste un timp mi-am amintit de scrisoare nu știam dacă Soldatul sau eu am așteptat vestea dintr-o închisoare... | |
| = din mantisa cu accesarea a 889-a | Ioan-Mircea Popovici [29.Dec.11 18:07] |
| precum in poveste titlul descifrarii numarul de accesari 888 totul precum o asteptare coapta sa vina matematicarul sa-i spuna croitoresei de licurici sa descifram impreuna potrivirile acestea din seara de azi cu semiluna sus si luceafarul sub corn "aș putea trece cu el prin apa aceasta adâncă am un aer serios pe care adulții nici nu-l observă, ceea ce e perfect pentru înclinația mea spre cerul mai puțin îndepărtat" | |