Ochii tăi ce-au devenit curând,
lacuri în pădurea unui tărâm de vis
care curgea prin mintea mea.


Aș fi găsit in ochii tăi contopirea
anotimpurilor de tranzit
și m-as fi amăgit întins
în căusul palmei tale
dezmierdându-mi sentimentele anarhiste.

Dar iubirea nu-i o sticlă de coca-cola,
sau un film Disney, în care nimeni nu moare

caci am rămas bătut de soartă și de bolovanii
azvrâliți din străfundurile haosului
și nici în fața punții
de-aș fi fost, nimic nu mi-ar fi spus
vreo șoaptă.

Iubirea-i hoață pe-ăst pamânt,
un monstru de stereotipie
parfumat și ambalat intr-o magie

sau poate că iubirea-i modul în care
ma bâlbâiam când ți-am sărutat sprâncenele.