sunt un magician cu un joben din cărămidă
și o baghetă asemeni unui imens băț de chibrit

port roba unui rege de amiază
în urmă trena acoperă cu valuri largi
nisipurile deșerturilor prin care am trecut
strângând dedesubt
broaște și alte medalii îmbătrânite

astfel îmbrăcat oamenii nu îmi dau voie să urc
în mijloacele de transport în comun
fac băi de nămol în umbra mea
îmi dezvelesc carnea încă vie pentru a ascuți în hăul ei
armurile

toate astea până când am să le zic în față
exasperat
identitatea dintre cuvintele
destin - intestin

trăiesc pentru un fluture
ce îmi cotrobăie rar
aerul din jur

pentru îndrăgostiții ce-și plimbă câinii lupi
pentru că doar ei știu exact ora
când porțile orașului sunt închise
de baudelaire