Bărbatul crește-n sânge ca o grădină-n rodii
Și ochii îți strecoară păcatul lângă sâni.
Împreunarea-și culcă rudenia în zodii
Și-agatele îți caută cu un pocal pe mâni.

În lăncile cetății o caravană albă
Și paseri strepezite cu umărul căzut,
În danț împerechează o peruzea sub talpă
Și sclavul îți jertfește orbitele pe scut.

S-a despletit pe brațe o biblie închisă
Și capătul începe un ornic la genunchi.
Cerul trântit în scorburi de pajură ucisă,
Din părul tău deșteaptă dumbrăvile din trunchi.

Numeri pe pulpi heruvii precistei bizantine
Și gleznele urmează în șerpi lângă păcat,
Cetatea moare-n sânge cu săbiile pline
Și danțul cărnii tale râvnește în bărbat.