poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-14 | | Îți scriu acum, de mâine nu mai știu de voi putea să rătăcesc uitarea. De-aș fi reușit în viață să aud sau să văd mai bine!...Dincolo de lumea asta n-aș scrie: „irepetabila clipă” E noapte. Liniștea țipă și parcă văd lumea din vârf. Vârful pe care mă cațăr cu sufletul. Acolo, pianul meu alb,conectat la Univers, mi-a învățat emoțiile. Și tăcerea. Acolo…nu am nevoie de mine. Cineva mă știe pe de rost. Nu trebuie să mă reinventez. Mereu. Uneori e plăcut să nu vorbești! Dacă nu vreau să fiu singură, pot uita că nu mai sunt. Cobor spre versiunea mea logică. Înseamnă că tocmai m-am despărțit. De mine. Că pot fi fericită. Dincolo de imperfecțiuni. Ca o înșiruire de hiaturi de care nu știu să mă apăr. Cum sunt cănd nu mai sunt? O tranziție între mine și om. Omul care mă împinge singur. De la spate. Acolo, unde nu mă găsește nimeni. Un seif pentru suflet. De-aș avea două inimi! Una pentru un creier robotic, alta pentru unul normal. Ca o malformație a Universului! Nu! Decid singură când să termin cu tristețea și emoțiile simple. Ca un echilibru al orgoliilor din noi. Sau ca un semn de înapoi. Ce disperare trăim! Să caute sufletul ultima dreptate, Domnule Procuror! Ileana Popescu Bâldea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate