Să uiți cuvântul cu palme fluide,
să dactilografiezi peste umărul lui
câteva litere din anticariat,
să le simți zgomotul năvălind pe hârtie
ca și cum niciodată n-ai fi respirat
secole de amintiri,
ca și cum niciodată
n-ai fi desenat
șotronul unei clipe
pe trotuarul copilăriei…

Să uiți cuvântul cu palme fluide
care te-a îmblânzit,
te-a iubit,
te-a rănit
ca orice adevăr de necrezut,
ca orice îngâmfare primitivă,
ca orice…ca oricare…

Să uiți!
Ce confuzie densă!
( ai impresia că ești în relație cu pietrele,
că auzi foșnetul timpului rotindu-se după soare )


Să uiți!...Să te uit!...
Să dactilografiez peste umărul tău
alte zile…alte iluzii…

Ileana Popescu Bâldea