Mă ascund într-o virgulă,
în palma unei litere,
sub solzii unui cuvânt…

Mă cațăr pe fâșii de speranță,
alerg pe bulevardele acvatice -
întrebându-mă dac-am fost… dacă sunt…

Mă ascund și mă caut…
infinite poteci trecătoare…
îmi arunc inima-n iarbă,
purtând în buzunare
doar înserarea de pe copaci
și frunzele cărunte de soare…

Mă ascund dincolo de tot,
acoperită-n flori și cuvinte,
și-așa, sprijinită în cârja unei lacrimi,
parcă am mlaștini în orbite…

Mă ascund într-o virgulă,
în palma unei litere,
sub solzii unui cuvânt,
mă cațăr pe fâșii de speranță…
prea mă doare…
sufletul prăfuit de uitare!

Ileana Popescu Bâldea