mă agăț de fiecare zi de parcă
m-aș cățăra pe un vrej fermecat de fasole
ce duce adînc în pămînt
dacă eu sînt suma celor ce se gîndesc la mine
atunci îi voi găsi acolo


se topește zăpada
mama îmi spune
nu intra cu adidașii uzi pe parchet
îmi dau jos geaca ploverul umbra

ce greu e să mă adun


mîna stîngă a rămas în părul unei fetițe de opt ani
care-a dormit într-un veceu părăsit de teamă să n-o bată
tatăl vitreg
mîna dreaptă a rămas blocată pe portalul instanțelor
sînt magicianul care în loc să scoată iepuri din joben
scoate subiecte grase de presă
mă salvează doar faptul că
îmi doresc o dragoste la fel ca aia din st. james park
noaptea apa sărută aleea și nimeni nu trebuie să știe

doamne e atît de greu să mă adun
parcă m-ai pune să car înapoi lumina
în soare