Nu se mai scutură norii dincolo de orizont,
Fumegă timpul desculț pe drumuri,
Prin ierburi, nevăzute oști de insecte
Vor devora câmpiile lăptoase de bobi.
Vin pe înserate caii nopții,
Să pască stele pe marginea râului.
Cel ce sosește pe drumuri de praf
Iubește fântânile și se spală de neliniști
La umbra salcâmilor înfloriți.
Singur rămâne cu urechea în vânt
S-aștepte femeia văzută prin grâu
Cu apă rece și flori
Și nu mai vine.