Printre amurguri mai răzbat spre tine
Ușor ca fulgul într-un gând răzleț.
Pe coama visului pornesc pașii în umblet
Din pribegiri apoi, drumu-și opresc la mine.

Înlăuntru-mi, pietrele lovesc în suflet,
Când ochii mi-i deschid către zenit.
Prin umbre ascuns, regretul rătăcit,
Grăbit se oprește, din calea unui urlet.

Îmi pun veșmântul tihnei pe ființă
Din ore încropesc un pod și viaducte,
Iar truda învelită în uitări perfecte
În rostogol își pierde din bunăvoință.

Și tot încerc sufletul să-l potrivesc
Pe-o roată sprijinită-n așteptare,
Când mai aproape-n clipe curgătoare,
Când mai departe în decepții, să le risipesc.




9 martie 2011