poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-09 | |
E toamnă-n mine iar zâmbetul îmi este ruginit,
de-atâta lacrimă ce-a curs întru iubire Oftez zâmbind, nimic nu poate șterge acel terifiant sfârșit. Mă tângui printre umbre, foșnesc de-atâta dor dar n-am să uit vreodată cum m-ai lăsat să mor. Cum ai putut conchide că ești îndreptățit să-mi furi cu bună știință iubirea, când știi cât te-am iubit? Cum crezi că pot trăi acum cu mine știind clar că tot ce-a fost era greșit?!? Doar tu mi-ai dăruit neșansa să simt, ce-nseamnă să iubești fără să fii iubit! Mă dor din rădăcină crengile iubirii și toate amintirile cu noi mă dor, Mă dor și vorbele frumoase și faptul c-am crezut în ele și-n amăgirea lor. Închid usor cutia amintirlor cu tine, e toamnă-n mine iar zâmbetul îmi este ruginit De-atâta fericire închipuită, în care te iubeam iar tu nu m-ai iubit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate