poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-06 | | Înscris în bibliotecă de Ionuţ Caragea
Eu m-am aprins târziu, fără de știre,
din jaru-ncins ce tot mocnea în mine, din lucrurile la-nceput străine, ce au crescut mereu spre împlinire. (Și numai după ce-a pierit în ură o lume prea lipsită de iubire). Aș fi putut, cândva, altfel să fiu dacă, cu palma-mi pusă peste gură, m-aș fi aprins cumva, de timpuriu. Iar de-aș fi ars atunci până la scrum aș mai avea puterea arderii de-acum? Când încercam să tot pătrund în toate, sărind mereu din fusul meu orar cu sprinteneala dată de destin, (și prtea lipsit de-a-nțelepciunii zestre), spirala timpului nu putea s-arate cifrul ascuns al marilor ferestre spre Nordul ce abia-l întrezăream. Doar dibuiam întregul din fărâme, să mai răsară flori printre ruine, când lumea-n jur pornise iar să cadă și să răstoarne-n rău ce era bine. Dar stelele-mi spuneau că nu se poate în rătăciri să-mi caut un altar și la nimicuri să mă tot închin, pentru că-i dat oricui să mai și moară. Și-n jocul complicate-i loterii, nici timpul poate încă nu măsoară de-am fost mai mult, sau de am fost puțin. Și-a trebuit să mă renasc din nou, să sap adâncuri mai adânci în mine, explozii cosmice să-ntemnițez în ou, să decantez mereu răul de bine, ca arderea să-mi fie mai curată, și mai puțin în mine să tot roadă abisurile și gândurile toate, ce s-au tot strâns în mine-ntr-o grămadă de vieți trăite doar pe jumătate. Și neputând în mine să mai șadă au izbucnit ca un vulcan târziu zvârlind spre cer căciula-i de zăpadă. Mi-e teamă de combustiile din mine, de presiunea magmei ce-o arunc, de neîmplinirea arderii depline, de înălțimile la care încerc s-ajung, dar mai ales de golul ce-o rămâne când voi seca vulcanul pân-la fund.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate