Calendaristic este primăvară,
Ciudoase însă se înfoaie Babe
Și-mbracă în gereștile podoabe
Þinutul. Hainele-s ca o povară,

Al iernii monstru carnivor în labe
Ne ține ca un tren târziu în gară.
Eu trag la gura sobei din țigară
Sonetului dând unsprezeci silabe.

Și-acest meleag prea înrobit de frigul
Acelei care nu mai vrea să plece
Mi-e muză. Plâns, tot mestecând covrigul,

Un cerșetor pornește să se-aplece
Pe-aceste rânduri. Din tăcere strigu-l:
Tu, preot milei, graiul meu va trece?...