Pe cei ce ne-au ascuns! *


Noi suntem cei dintotdeauna mici,
ne-mpiedicăm ades, de timp, când vrem ceva,
și nu decidem dacă am murit
și nici de vrem să dăinuim așa.

E prea subțire granița din noi
( între- a trăi și doar a exista)
înghesuiți în spirit, mai uităm
că azi e ieri și mâine-i „ s-ar putea”

“ Un vraci de trib uman” ne-a descântat
și-am învățat să împărțim durere
( între un vis și-un gând, doar expirat )
și n-am știut să conjugăm “ a cere”

Suntem acei ce-ascultă în tăcere
și fiecare avem o luptă-n noi de dus;
și-n rana din mormânt vom scri “la revedere”
și te-om ruga să-i ierți , pe cei ce ne-au ascuns!

Ileana Popescu Bâldea