In ceasul negru am simtit
Lumina unui asfintit,
Caldura unui sloi de gheata
Cand te priveam direct in fata.

E vina mea ca astazi scriu,
Ca orizontul mi-e pustiu
E vina ta ca te cunosc
Si parul tau miroase a mosc.

Caci visul meu se naste iar
Intr-o petala din ierbar
Si se usuca pe perete
Dar se acunde iar in ghete.

Astepti afara sa intalnesti
O cale spre un cunoscut
Cand calea o sa o gasesti
Eu voi fi demult pierdut.

Mirosul ploii te inconjoara
In aburi reci, fara stapan
As vrea sa merg din nou la gara
Sa cumpar frunze de salcam.

Stramosii tai se pierd in tine
Iar tu deja m-ai ratacit
Aprinzi cenusa si in mine
Focul va arde iar mocnit.

Cand camerele nu-ti ajung
Vorbesti din nou la telefon
As vrea acum sa te strapung
Dar nu mai am nici glas nici ton.