Iluzia

Dacă o noapte ești, cu umbra ta vorbesc,
tăcută mă întind pe pat ca să adorm,
sperând să fiu în vis așa cum îmi doresc,
mirată și-amăgită de liniștea din somn.

Dacă o zi tu ești, la soare-o să privesc,
senină o să merg pe drumuri fermecate,
și cu căldura ta tot trupu-mi încălzesc,
sunt vise nesperate, speranțe luminate.

Tot rătăcind pe drum, doar seara ne unește,
îmi dai o umbră a ta iar eu îți dau lumină,
o noaptea ești în vis, sunt ziua ce sfârșește,
iluzia se pierde șoptindu-ne-n surdină.

O dimineață n-am, în zori am risipit-o ,
căci soarele-mi pe cerul târziu a răsărit,
de-aceea roua mea eu nu am absorbit-o,
și totuși visul nopții iluzia a-nflorit.

Marilena