afară o muzică simfonică
stau la geam tîmpit de mirare
căci frumusețea se ascunde unde nu te aștepți
parcă din crăpăturile pereților sau din gropile din asfalt
sau din nori ar ieși acordurile

cred că mirarea e mai melodioasă decît o mîță-n călduri
neașteptarea de a găsi ceva frumos
am înțeles poeții cum exclamau prin ruine și vedeau chipurile zîmbind
capetele tăiate arătau vii

zidurile pătate de menstră
neputința de a le șterge
păcatele ascunse în camere
și melodia aceasta

viața e la fel indiferent de secol
murdară
și atît de frumoasă
că îți vine s-o iei